A pedeapsa cu moartea (care se mai numește și pedeapsa capitală), este un tip de condamnare penală care constă într-un proces prin care o persoană care a comis o anumită infracțiune primește pedeapsa cu moartea propriu-zisă. Termenul "capital" este o formă de variantă a latinului "capitalis", care înseamnă literalmente "care se referă la cap." Își are originea în metoda de execuție făcută prin decapitare, care era foarte frecventăîn Evul Mediu.

Cu toate acestea, ea trebuie să fie efectuată după ce o hotărâre judecătorească condamnă persoana la moarte și numai statul poate să se ocupe de executarea pedepsei. Astfel, pentru a explica ce este pedeapsa cu moartea, trebuie menționat faptul că aceasta constă într-o situație diferită de o execuție, care în acest caz este efectuată fără autorizarea unui proces juridic.

Utilizarea pedepsei cu moartea ca pedeapsă este o practică desfășurată în mai multe perioade ale istoriei și în mai multe țări (inclusiv în Brazilia, unde a fost aplicată până în anul 1876). În Brazilia, pedeapsa cu moartea a fost utilizată pentru a pedepsi persoanele care au comis infracțiuni civile, dar a fost folosită în principal pentru a speria și a reține sclavii, acesta fiind unul dintre principalele motive pentru care a fost interzisă în anul 1889,când sclavia a fost abolită în mod oficial în țară.

Odată cu interdicția oficială, pedeapsa cu moartea a fost eliminată din Codul penal brazilian. Dar, în ciuda acestui fapt, conform Constituției, aceasta poate fi aplicată în caz de război declarat, așa cum este definit la articolul 5, clauza 47. Chiar și așa, pedeapsa cu moartea nu a fost folosită nici măcar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial în Brazilia.

În timpul regimului militar, exista un decret care permitea pedeapsa cu moartea în cazurile de infracțiuni politice violente, dar aceasta nu a fost aplicată (în limitele legale) niciunuia dintre deținuții politici de la acea vreme.

Fiind vorba de un articol constituțional inserat în tema drepturilor fundamentale, nu există posibilitatea de a fi modificat, fiind considerat o clauză permanentă a Magna Carta.

Istoria pedepsei cu moartea

Primul set de legi scrise găsit este Codul lui Hammurabi, care a fost creat în regiunea Mesopotamiei în anul XVIII î.Hr. Aplicarea pedepsei cu moartea la acea vreme se făcea în funcție de proporția infracțiunii comise de condamnat și viza 30 de tipuri de infracțiuni, pe baza principiului "ochi pentru ochi, dinte pentru dinte".

În anul 621 î.Hr. a fost instituit Codul Draconian al Atenei, în care toți criminalii erau condamnați la moarte, deoarece legiuitorul Draconian considera că niciun tip de crimă nu merita să fie iertată, însă acest tip de pedeapsă a fost aplicat criminalilor doar după reforma făcută de succesorul său.

În anul 452 î.Hr. a apărut la Roma primul set de legi care prevedea execuția ca modalitate de pedepsire a infractorilor, precum și posibilitatea de a ucide copiii născuți cu o anumită malformație (în cazul în care tatăl era responsabil de executarea pedepsei).

În Evul Mediu, persoanele care erau considerate o amenințare la adresa doctrinelor stabilite de Biserica Catolică erau persecutate. Suspecții erau apoi condamnați și puteau suferi pedeapsa cu moartea, care putea fi prin ardere pe rug, eveniment care se desfășura într-o piață publică, pentru a fi urmărit de populație. Printre persoanele care erau acuzate că sunt eretice, se numărau oameni de știință șipracticanți ai altor religii.

Ghilotina a fost folosită pentru prima dată în Franța ca metodă "mai umană" de decapitare a infractorilor în timpul Revoluției Franceze, în timp ce scaunul electric, care este folosit și astăzi în SUA, provoacă inculpatului o descărcare de 2.000 de volți.

Privire de ansamblu asupra pedepsei cu moartea în lume

Pedeapsa cu moartea este încă practicată în unele țări (mai exact în 58 de țări), deși nu este acceptată de multe organizații pentru drepturile omului. Deși numărul persoanelor care au primit această pedeapsă este dificil de măsurat, datele indică faptul că aproximativ 1 000 de condamnați au suferit această pedeapsă în anul 2016 în 23 de țări.

Printre țările care încă mai adoptă pedeapsa cu moartea se numără Pakistan, Iran, Irak, Arabia Saudită și China. În Statele Unite, fiecare dintre cele 50 de state care alcătuiesc țara este responsabil pentru propriile legi și, din acest motiv, pedeapsa cu moartea este aplicată în 29 de state.

Motivele care duc un criminal la condamnarea la moarte variază de la o țară la alta, cele mai frecvente infracțiuni fiind cele comise în legătură cu drogurile, violul, răpirea, trădarea, spionajul, terorismul sau blasfemia. Tipurile de pedeapsă cu moartea din întreaga lume includ plutonul de execuție, lapidarea, spânzurarea sau injecția letală. În urmă cu câteva secole, pedeapsa cu moartea era aplicatălent, chinuitor și menit să fie dureros pentru condamnați, care includea chiar și călcarea în picioare de către elefanți.

Cele mai multe condamnări la moarte recente au avut loc în China, Iranul fiind pe locul al doilea, urmat de Arabia Saudită și Pakistan. În 2016, aproximativ 18.000 de persoane se aflau în rândul condamnaților la moarte, o cifră cu 37% mai mică decât în 2015.

Statele Unite sunt singura țară din America care aplică pedeapsa cu moartea ca formă de pedeapsă. În Orientul Mijlociu, numărul persoanelor condamnate la moarte a scăzut în ultimii ani.

Cu toate acestea, în Nigeria, numărul condamnărilor la pedeapsa cu moartea s-a dublat din 2015 până în 2016. În această țară, riscul ca oamenii să fie executați chiar dacă sunt nevinovați este ridicat, întrucât jumătate dintre achitările care au fost înregistrate la nivel mondial în anul 2016 s-au petrecut în această țară.

Potrivit experților în domeniu și a datelor de cercetare privind pedeapsa cu moartea, țările în care se aplică această pedeapsă nu înregistrează o reducere a nivelului criminalității, iar aplicarea acesteia afectează în mod disproporționat persoanele sărace și pe cele care aparțin grupurilor marginalizate, precum și minoritățile etnice și religioase.

Sondaj privind persoanele pro și contra pedepsei cu moartea în Brazilia

Un sondaj realizat de DataFolha în 2014 a indicat că 43% dintre brazilieni sunt în favoarea și 52% sunt împotriva aplicării pedepsei cu moartea. Rezumatul sondajului printre argumentele folosite de persoanele care s-au declarat în favoarea sau împotriva a arătat că cei care sunt în favoarea acestui tip de pedeapsă consideră că violența în țară ar fi redusă, pe lângă faptul că ar preveni întoarcerea infractorilor în companie și să reducă la minimum costurile de resocializare a deținuților.

Acest argument este susținut de aceste persoane pe baza imaginii sistemului penitenciar brazilian, unde 78% dintre persoanele care se întorc în societate comit din nou infracțiuni.

Cei împotrivă au folosit argumentul că această pedeapsă ar fi aplicată în Brazilia fără o motivație cu adevărat rațională, ci doar din motive de răzbunare. Mai mult, există și cei care consideră că cea mai bună soluție pentru a împiedica infractorii să se întoarcă pe străzi este aplicarea pedepsei cu închisoarea pe viață, aceasta fiind o măsură mai puțin extremă.

Un alt punct negativ prezentat în legătură cu această practică ar fi posibilitatea de a greși sau de a fi folosită ca instrument de opresiune, pe lângă impunerea acestei pedepse persoanelor diagnosticate cu dizabilități mintale și intelectuale.

Argumente pro și contra pedepsei cu moartea

Există mai multe argumente care justifică și, de asemenea, cele care condamnă pedeapsa cu moartea, care contravin problemelor morale ale omului:

Argumente în favoarea pedepsei cu moartea

Printre argumentele în favoarea pedepsei cu moartea se numără riscul pe care indivizii care au comis infracțiuni îl reprezintă pentru societate. Aceasta ar fi folosită ca o "armă" împotriva infractorilor pentru a inhiba viitoarele infracțiuni, în special de către infractorii considerați foarte periculoși.

Argumente împotriva pedepsei cu moartea

Unul dintre argumentele împotriva pedepsei cu moartea se bazează pe principii religioase și spirituale, deoarece, conform majorității religiilor, persoanele care comit o crimă se pot pocăi la un moment dat în viață și își pot schimba atitudinea, ceea ce include și infractorii considerați iremediabili.

Un alt factor care implică și acest argument este legat de puterea lui Dumnezeu, care este considerat de adepții creștinismului ca fiind singurul care poate decide cine trebuie să trăiască sau să moară.

Un alt argument se bazează pe moralitate Acest lucru se datorează faptului că provocarea de decese în detrimentul altor decese pentru a prevala asupra suveranității și stabilității unui stat face ca pedeapsa să fie utilizarea ființei umane ca o simplă statistică.

Mai mult, cei care sunt împotriva pedepsei capitale susțin că aceasta se bazează pe un mod mascat de a folosi răzbunarea, fiind apoi o atitudine de respingere, care nu aduce alinare rudelor sau victimei.

A se vedea și:

• Semnificația valorilor morale
• Înțelesul lui Moral
• Semnificația societății
• Semnificația inegalității sociale
• Semnificația etnocentrismului
• Semnificația colonizării
• Semnificația filosofiei medievale