În acest articol, vom vorbi despre un concept interesant legat de mintea și comportamentele ființelor umane, care este cel de id Ocupă un loc important în gândirea psihanalitică, în special în lucrările fundamentale elaborate de medicul austriac Sigmund Freud, părintele psihanalizei.

Ce este id

Cuvântul id își are originea în pronumele latin cu același nume, echivalent aproximativ cu "acesta". Împreună cu ego-ul e superego Id-ul este una dintre componentele modelului tripartit al personalității umane creat de Freud.

Id-ul, potrivit lui Freud, corespunde instinctelor, dorințelor și impulsurilor. Impulsurile agresive, dorința sexuală și nevoile fizice se numără printre componentele id-ului.

Id-ul în psihanaliză

Potrivit lui Freud, id-ul este singura dintre cele trei componente ale personalității care se naște odată cu individul și poate găzdui impulsuri contradictorii.

Deși funcționarea sa este inconștientă, id-ul furnizează energie pentru ca viața mentală conștientă să poată continua să se dezvolte. El se poate manifesta în lapsusuri lingvistice, în artă și în alte aspecte mai puțin raționale ale existenței. Asocierea liberă de idei și analiza viselor sunt instrumente care pot fi utile pentru a studia id-ul unei persoane.

Deși este ținta unor critici din partea unor psihanaliști contemporani, care îl consideră simplist, conceptul freudian de id continuă să fie util pentru a atrage atenția asupra instinctelor și impulsurilor care fac parte din personalitatea umană și care contribuie la direcționarea comportamentelor sale.

Diferența dintre ego, superego și id

Vom vedea acum câteva diferențe între cele trei componente pe care Freud le-a identificat în personalitatea umană.

După cum s-a spus mai sus, id-ul, preocupat de satisfacerea imediată a dorințelor și impulsurilor, ignoră realitatea și apare înaintea celorlalte componente ale personalității, care, pe măsură ce persoana crește, se dezvoltă, permițând o interacțiune mai echilibrată cu lumea în general și cu alte persoane.

Ego-ul, de exemplu, apare pentru a controla cerințele id-ului nerealist, pentru a le conforma cu realitatea și pentru a le împiedica să aibă consecințe dezastruoase pentru individ. Acțiunile ego-ului permit, de exemplu, amânarea gratificării și căutarea unor modalități eficiente de atingere a obiectivelor.

Supraegoul este componenta personalității care conține valorile și regulile culturale care au fost asimilate și internalizate de către persoană și care încearcă să dirijeze eul astfel încât să se conformeze acestora. Nu ne naștem cu el, ci îl dezvoltăm prin viața în societate și prin interacțiunea cu figurile paterne, cum ar fi părinții, profesorii și alte figuri de autoritate.

Responsabil de conceptele oamenilor despre bine și rău, superego-ul include ceea ce numim de obicei conștiința, care judecă comportamentul și critică abaterile în practica valorilor internalizate. Datorită caracteristicilor și funcției sale, el se opune adesea cerințelor id-ului.

În timp ce id-ul este complet inconștient, ego-ul și superego-ul sunt parțial conștienți și parțial inconștienți. Ego-ul încearcă să împace cerințele id-ului, cerințele morale ale superego-ului și restricțiile impuse de realitatea în care este inserat individul.

Conform psihanalizei, conflictul dintre conținutul conștient și inconștient al minții poate cauza tulburări și probleme mentale, de exemplu anxietatea și nevroza.

Este important de reținut că id, ego și superego sunt părți ale personalității, nu ale creierului. Ele nu au o existență fizică.

Originea numelor ego, superego și id

Cunoașteți originea numelor componentelor personalității? Am explicat deja că "id" este un pronume latin, mai mult sau mai puțin echivalent cu "it" al nostru. "Ego" înseamnă "eu" în latină. Apare, de exemplu, în zicala "Et si omnes scandalizati fuerint in te, ego numquam scandalizabor" ("Chiar dacă toți se scandalizează în tine, eu nu mă voi scandaliza niciodată"), rostită de Petru către Hristos în Vulgata, celebra traducere dinBiblia latină produsă la sfârșitul secolului al IV-lea.

Denumirile de ego, superego și id au fost inventate de psihanalistul britanic James Beaumont Strachey, unul dintre traducătorii operei lui Freud în limba engleză. Strachey a folosit formele latinești citate pentru a denumi conceptele pe care Freud le-a numit, respectiv, "das Ich", "das Über-Ich" și "das Es". Reamintim că, în germană, substantivele și majoritatea cuvintelor substantivate au prima literăscris cu majuscule.

"Das Ich" înseamnă "sinele" în germană. Este celebră fraza "Ich bin ein Berliner" ("Sunt un berlinez"), pe care președintele american John Kennedy a rostit-o în semn de solidaritate cu locuitorii Berlinului, într-un discurs rostit cu ocazia unei vizite în partea de vest a orașului capitalist german, separată de partea de est, socialistă, prin Zidul Berlinului. "Das Über-Ich" ar fi ceva de genul "sinele superior".

"Das Es" ar fi ceva de genul "acesta", deoarece "es" este pronumele care se aplică în germană substantivelor care acceptă articolul neutru "das" ("er" și "sie" sunt pronumele folosite pentru substantivele care acceptă, respectiv, articolul masculin "der" și articolul feminin "die"). Freud a adoptat denumirea "das Es" din opera medicului german Georg Groddeck, deși definiția acestuia diferă de cea a lui Freud.În timp ce primii vedeau ego-ul ca pe o extensie a id-ului, cei din urmă prezentau id-ul și ego-ul ca sisteme distincte.

Concluzie

Deși toți oamenii, chiar și cei mai sănătoși din punct de vedere psihologic, au impulsuri iraționale și motivații inconștiente în id, este necesar ca acțiunea acestuia să fie echilibrată de acțiunea ego-ului și a superego-ului, astfel încât individul să poată interacționa în mod satisfăcător și moral cu mediul său și cu oamenii cu care trăiește.

Psihanaliza, după ce a dezvoltat instrumente precum asocierea liberă de idei pentru a înțelege conținutul inconștient al minții și pentru a recunoaște care sunt manifestările dezacordurilor dintre diferitele componente ale personalității, încearcă să ajute individul să înțeleagă și să echilibreze cerințele și nevoile diferitelor aspecte ale aparatului său mental.