Voto de cabrare este o expresie. Voto este un substantiv masculin și o flexiune a verbului "a vota" (la persoana I-a singular a indicativului prezent), a cărui origine provine din latinescul votus care este participiul trecut al lui vovere care înseamnă "a promite, a dedica, a jura în mod solemn".

Halterul este un substantiv masculin de etimologie incertă, deși latinescul capistrum care înseamnă "căluș sau frâu".

Semnificația Voto de cabresto reprezintă o vechea metodă de impunere, abuzivă și arbitrară a controlului politic care a existat în timpul așa-numitei Colonelism Tocmai această denumire este tocmai pentru că a fost impusă de colonei.

Acesta este un concept foarte curios, deoarece reprezintă o democrație care este ținută în botniță și ghidată ca un animal de povară, având în vedere originea etimologică a cuvintelor sale.

La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, Brazilia a cunoscut așa-numita Republică Veche, o perioadă marcată de o mare influență a coloneilor, proprietari de terenuri bogate care lucrau ca oligarhi locali în zonele mai sărace din interiorul țării, în special în nord-est.

La acea vreme, votul nu era secret, așa cum este în prezent, așa că alegătorii care se aflau sub "jurisdicția" colonelilor erau supuși unor manipulări și amenințări constante pentru a vota doar candidații desemnați de proprietarii de pământ.

Fiind o persoană foarte bogată, colonelul și-a folosit puterea economică și militară pentru a asigura alegerea celor care îi erau patroni politici.

Obligația pe care o avea de a convinge alegătorii să voteze pentru un anumit candidat ducea adesea la violență fizică și chiar, în cazuri extreme, la moarte.

Sistemul electoral era fragil și extrem de ușor de falsificat, alegătorii votând pe o bucată de hârtie pe care era trecut numele candidatului lor, voturile putând fi manipulate și modificate în funcție de interesele elitelor agrare.

Și mai curios a fost faptul că votul a fost consemnat de colonelul însuși, în fond, majoritatea votanților nu știau nici să scrie, nici să citească.

Această influență a coloneilor pe scena politică a Vechii Republici, cu practica "votului de ștreang", a durat mult timp, dar a început să își piardă din putere după Revoluția din 1930, când Getúlio Vargas a combătut "Coronelismul".

Sistemul, cunoscut și sub numele de "vot deschis", a devenit și mai dificil de aplicat în realitate, mai ales odată cu aprobarea Codului electoral brazilian în 1932, care a făcut ca votul să fie secret.

Chiar și după abolirea "voto de cabresto", în anumite regiuni ale Braziliei încă mai există o latură abuzivă a sistemului, cu scopul de a controla puterea politică a localității.

Anumite autorități și lideri populari pot, într-un mod "complex", să-și folosească influența pentru a înstrăina și manipula populația, astfel încât fiecare să voteze pentru candidații care îi sunt favorabili.

Vot de halteră și corral electoral

Expresia "curral electoral" este strâns legată de votul de halteră, fiind folosită pentru a identifica zonele care erau organizate politic de către colonei.

Cu alte cuvinte, corralul electoral era locul în care coloneii își exercitau influența pentru a controla puterea politică.

Aceștia din urmă, cu coridoarele lor electorale, au recurs la numeroase tactici de manipulare, care mergeau de la simple atitudini, cum ar fi cumpărarea de voturi și schimbul de favoruri, până la moarte și violență fizică în general.

Alegerile au fost fraudate cu atâta liniște, pentru că nu a existat niciun mecanism de securitate, încât au fost folosite chiar și "voturi fantomă", sau chiar prin documente falsificate care au permis unor analfabeți să voteze.

A se vedea și:

• Recensământul Votul
• Plebiscitul și referendumul